26 Jun, 2017
Log in Register

Login to your account

Username
Password *
Remember Me

Create an account

Fields marked with an asterisk (*) are required.
Name
Username
Password *
Verify password *
Email *
Verify email *

Istoric

Probabil ca putini dintre calatorii care trec prin Sebes cu autocarele sau masinile venind dinspre frontiera cu Ungaria, stiu ca trec pe lânga o perla a arhitecturii bisericesti din Transilvania si au oprtunitatea de a vedea unul dintre cele mai pretioase altare din la sud- est de Viena. Biserica evangelica din Sebes ilustreaza privitorului nu numai propria istorie, ci si pe cea a orasului si locuitorilor sai.
Începuturile existentei bisericesti fac trimitere la colonistii germani emigrati în partea a doua al secolului al XII-lea, care s-au asezat pe partea stânga a râului Sebes si au pus bazele unei asezari. În anul 1210 acestia au construit o biserica fara turle în mijlocul unui cimitir deja existent. Acest asezamânt de cult a fost o basilica pe coloane formata din trei nave. Ramasite ale acestei biserici vechi au ramas pâna astazi în arcadele navei centrale, la fel ca si fundatiile a doua turnuri de vest care dateaza tot din perioada romanica a bisericii la care au fost adaugate prin anul 1235.

Dupa ce biserica a fost probabil distrusa dupa navalirea tatarilor din 1241 - 1242, a început în anul 1255 o reconstructie a bisericii în stilul gotic timpuriu cistercensian. În aceasta a doua faza de constructie sub conducerea mesterilor din Cârta, Casa Domnului a fost supraînaltata si pe nava principala a fost asezata o bolta de nervuri în cruce ale carei nervuri seamana cu cele ale abatiei cistercensiene din Cârta. Tot atunci s-au mai adaugat în partea din nord o sacristie si în partea de sud o capela închisa, care în urma unor lucrari ulterioare au fost demolate. La fatada de vest cu doua turle s-a renuntat si în locul acestora s-a construit un turn central cu clopotnita.

În aceasta forma biserica a durat cam 100 de ani, pâna când situatia economica buna a orasului i-a determinat pe cetateni sa extinda constructia bisericii. Cu toate ca este cunoscut faptul ca, în Sebesul din acea vreme economia era în floare si negotul era extins pâna dincolo de Carpati, fapt care a adus orasul pe locul trei ca importanta în ierarhia breslelor din 1376, totusi este impresionant ce dimensiuni atingea proiectul lucrarilor celei de a treia faze de constructie 1370 - 1372: Corul bisericii cu 28,5 m lungime, 13,7 m latime si 15 m înaltime, avea sa devina unul dintre cele mai mari din Transilvania. Terminarea bisericii în acelasi stil si la aceleasi dimensiuni nu avea sa se finalizeze din cauza unei invazii otomane devastatoare în anul 1438, condusa de sultanul Murad II, care a distrus si depopulat orasul. Pericolul otoman a stat la baza ideii ca pe viitor sa se puna accent mai mare pe constructia de fortificatii. De abia dupa 15 ani între 1453 - 1464 au reînceput lucrarile la biserica, iar galeria dintre cor si nava, în stil gotic târziu, a fost finalizata. Deoarece nu mai ajungeau mijloacele financiare pentru marirea navei bisericii, cele doua nave laterale ale bisericii vechi au fost înaltate, extinse si unite cu corul gotic pentru ca discrepanta dintre corul mare si nava centrala mica sa fie compensata cumva.

Daca în vremurile acelea de restriste constructia unei biserici noi a ramas nefinalizata, totusi bisericii din Sebes i-a fost dat sa aiba un cor, care prin armonia deplina a proportiilor de masa si efectul de spatiu extraordinar perceput îsi gaseste cu greu echivalentul în cadrul numeroaselor biserici din Transilvania. Ca patrioti locali putem sa dam dreptate istoricului de arta si preotului orasului Sebes D. Viktor Roth când scria: “ Or fi alte Case ale Domnului mai mari, si în ce priveste podoabele exteriorului or fi cu mai mult fast, însa tabloul interior al acestui cor face parte din sublimul ce a fost dat de stilul gotic prin excelenta“.*